CĂTĂLINA CHENDEA, inspector MEN: ‘Educaţia nonformală completează educaţia formală’

0
1345

Un om dedicat, plin de viaţă, implicat, apropiat de copii, născut parcă anume pentru domeniul nonformal de care se ocupă în cadrul Ministerul Educaţiei Naţionale. După câteva clipe, ai impresia că o ştii de o viaţă şi te simţi comod în dialogul pe care îl porţi, chiar dacă este un reprezentant al Ministerului. Săptămâna trecută, învăţământul buzoian a primit vizita Cătălinei Chendea,  inspector de specialitate din Ministerul Educaţiei. După festivitatea de premiere a Concursului Naţional Educaţie rutieră – educaţie pentru viaţă,  Palatul Copiilor Buzău a fost gazda celei care este expert în domeniul educaţiei nonformale. Discuţia cu dumneaei a fost un bun prilej de a afla mai multe despre educaţia nonformală şi cât de importantă este. Un interlocutor cald, răspunsuri venite din suflet, un dialog reconfortant, cu multe lecţii:

R: Educația nonformală le dezvoltă copiilor o competență-cheie, A ÎNVĂȚA SĂ FII. Care este rolul palatelor și cluburilor din punctul de vedere al Ministerului?

Cătălina Chendea: Eu nu ştiu dacă pot să exprim punctul de vedere al Ministerului, pot să exprim punctul meu de vedere şi, poate, al celor care se ocupă de domeniul acesta. Eu cred că educaţia nonformală, la ora actuală, completează foarte bine educația formală. Copiii nu mai sunt cum erau când aveam noi cinsprezece ani, atunci când credeam că a învăţa o limbă străină, matematică, geografie, istorie şi toate disciplinele e o condiţie fundamentală să reuşeşti în viaţă. Copiii acum cred că e mai important să ştii să fii, să ştii să dai bună ziua!, să ştii să te descurci. Din păcate, unii înţeleg că a şti să te descurci înseamnă să fii şmecher şi să cazi în picioare în orice situaţie. Una peste alta, dincolo de această definiţie a lui ‚a fi şmecher’, să cazi în picioare în orice situaţie este o abilitate care nu prea se învaţă în educaţia formală. În palate şi cluburi învaţă mult mai multe lucruri decât muzică, a lua un interviu, a împleti nişte sfori. Învaţă să interacţioneze altfel decât la şcoală, învaţă că poţi să vii într-o unitate de învăţământ fără să primeşti note, fără să fii presat să vii. Aici află că talentul pe care îl au ei la muzică, pictură, la împletit, îi poate ajuta în viaţă, şi învaţă că nu toţi trebuie să fie doctori, avocaţi. Află că există mult mai multe şanse în viaţă. Asta nu înseamnă că descurajez în vreun fel educaţia formală, departe de mine, dar e clar că educaţia formală este insuficientă. Din punctul meu de vedere, acesta este rolul palatelor şi cluburilor, să îi ajute pe copii să se descopere mai mult decât o face şcoala, să îi ajute să crească, să crească pe interior, natural, să afle lucruri despre ei şi despre lume într-o altă manieră. Şcoala românească este axată foarte mult pe competiţie, pe rezultate foarte bune, şi atunci nu mai există timp să te ocupi de fiecare copil în parte, să discuţi cu el, să discuţi despre probleme personale, despre crizele specifice oricărei vârste şi să faci şi matematică de performanţă. Este imposibil, nu există timp fizic. Există variante, însă, poţi dedica cinci minute din ora de matematică dezvoltării personale sau poţi să faci acest lucru într-un stil matematic, dar este mult de lucru şi trebuie să existe mai multă deschidere pentru a înţelege că un copil are mai multe nevoi. Şcoala nu e chiar pregătită să dezvolte şi componenta aceasta şi atunci intervin cluburile şi palatele.

R: Pe lângă Palate si Cluburi, există si Centre de Cultură și Artă. Există o competiție loială, beneficiază ele de aceleași resurse?

Cătălina Chendea: La nivel local, cred că voi ştiţi mai bine decât mine. Să vă dau un exemplu din Bucureşti: există foarte multe şcoli de muzică, există nenumărate şcoli private de dans, de teatru, de cursuri de toate felurile, şi, cu toate astea, la Palatul Copiilor sunt mult mai mulţi copii. Din punctul meu de vedere, din ce am văzut la Palatul Copiilor Buzău, la nivel local se pot înfiinţa multe centre de activităţi extraşcolare şi voi tot veţi avea copii pentru că omul sfinţeşte locul. Este suficient ca într-o săptămână să vină zece copii cu drag pentru ca în viitor ei să fie mult mai mulţi. Evident că lucrurile nu se întâmplă chiar peste noapte, dar sunt surse diferite de finanţare, centrele ţin de alte instituţii şi nu aş putea să vă spun. Nu cred că este o concurenţă în adevăratul sens al cuvântului, oferta este mai mică decât cererea, este loc sub soare pentru toată lumea, numai că, da, acest lucru aduce schimbări în sensul că trebuie ca palatele şi cluburile să pluseze pentru a atrage copiii. Copiii se urnesc foarte greu, dar dacă apucă să vină şi le place experienţa, vor veni de drag.

R : Se vorbește despre descentralizarea Palatelor. Există această posibilitatea?

Cătălina Chendea: Există posibilitatea descentralizării din 2007, atunci a apărut pentru prima dată această idee, suntem în 2019 şi încă nu s-a întâmplat. Au existat păreri conform cărora există posibilitatea ca palatele şi cluburile să se piardă dacă vor trece sub autoritatea locală, şi atunci s-au împotrivit acestui demers. Nu poţi obliga un ministru, indiferent câte interese politice există, dacă este un dascăl extraordinar şi iubeşte copiii, nu va face ceva ce crede că nu e in interesul elevilor. Din 2017 lucrurile au avansat, s-a realizat o cercetare, s-a realizat un memorandum, apoi iarăşi nu s-a mai întâmplat nimic. Posibilitatea există în continuare. Pentru Palatul Copiilor Buzău nu ar fi un lucru rău, datorită managementului Palatului, există o relaţie foarte bună cu primăria. Soluţia de compromis la care am ajuns pentru că trenul pleacă din gară şi trebuie să ne urcăm, a fost să facem o hotărâre de guvern prin care pentru fiecare palat şi club în parte să se stabilească exact ce urmează să se întâmple, există posibilitatea ca unele să meargă la primărie, altele la consiliul judeţean, altele să rămână la minister. Sunt câteva judeţe în ţară care şi-au exprimat dorinţa de a prelua palatele şi cluburile şi să continue activitatea. Condiţia pe care noi am pus-o de la bun început a fost să nu-şi piardă statutul de unitate de învăţământ, voi să rămâneţi cadre didactice şi să se continue activitatea la fel, să rămâneţi în subordinea noastră din punct de vedere metodologic, dar banii să vină de la primării sau de consiliile judeţene, cumva să fiţi ca şcolile. Şcolile sunt, însă, învăţământ obligatoriu, nu pot fi desfiinţate, palatele şi cluburile nu reprezintă învăţământ obligatoriu, dar va exista specificaţia în hotărârea de guvern prin care să nu fiţi desfiinţaţi, dar există posibilitatea mutării. Voi sunteţi un exemplu foarte bun, poziţia este una centrală, copiii vin foarte uşor. Este foarte posibil să mergeţi la comunitatea locală, să vă recunoască valoarea şi să investească în voi. Tendinţa aceasta este, spre descentralizare. Important este să se facă în aşa fel încât palatele şi cluburile să nu-şi piardă atributele şi nici clădirile şi terenurile, iar lucrurile vor merge la fel, cum s-a făcut transferul la şcoli, se va întâmpla şi în cazul vostru.

R: Ce schimbări ați observat în cadrul Palatelor în ultima perioadă?

Cătălina Chendea: Voi da un exemplu: cunosc un director de palat cu foarte multă vechime, atunci când s-a angajat, în urmă cu douăzeci şi cinci de ani, erau 50 de norme. Acum sunt 17. Am zis tot.  La palatele şi la cluburi, experienţa mea  mi-a arătat mai multe categorii de oameni: oameni pasionaţi, şi asta se vede în numărul de copii înscrişi şi numărul de premii, şi nu mă refer numai la concursuruile din calendare, sunt oamenii care ies cu copiii oriunde, numai să se vadă că sunt copii extraordinari, că sunt buni, şi au copii fericiţi la cerc. Din păcate, mai sunt şi cei care nu fac nimic, sunt aduşi acolo pentru că trebuia să aibă un loc de muncă. Între aceste două categorii mai sunt cei care supavieţuiesc. Un director cum e George Vlad poate să îi apropie pe cei care sunt la limită de cei pasionaţi, nu neapărat forţându-i, pentru că nu merge aşa. Directorul, aşa cum îl văd eu, investeşte foarte mult, atrage fonduri, se zbate, şi, la un moment dat, îi atrage pe cei care nu erau obişnuiţi să se implice. Când ai un manager pe care îl vezi că se străduieşte, parcă îţi insuflă şi ţie aceeaşi dorinţă şi vrei să fii evidenţiat de un astfel de om. Pot să mai dau un exemplu din teritoriu: un director extraordinar ca om, oamenii îl iubeau foarte tare, erau o echipă, de dragul directorului, se mobilizau. A ieşit la pensie, viaţa şi-a urmat cursul şi a venit un alt manager care a stricat totul. Doar câţiva profesori primeau o vorbă, restul nu. Dacă există cineva care ţine echipa unită, lucrurile merg. Am observat aici, la Buzău, o echipă, manageri şi inspectori. Am văzut cum se înţeleg din priviri. De asemenea, nu aţi putea face performanţă dacă profesorii nu sunt oameni buni, indiferent cât de buni sunt directorii şi inspectorii. Exemplu de profesor foarte bun pe care l-am văzut în acţiune: Popescu Florentina de la Clubul Copiilor Berca. Acest profesor este un soare pentru comunitatea respectivă, luminează şi transmite, şi din fericire, sunt mulţi aşa, cei care transmit din lumina lor copiilor.

R: Ce părere aveţi despre Palatul Copiilor Buzău?

Cătălina Chendea: E foarte frumos, chiar e foarte frumos. E aşa frumos la voi în curte, intri şi vezi toate florile, aveţi siglă, aveţi panouri cu copii, este extraordinar, mă imaginez pe mine la 7 ani într-un astfel de panou, cum ar fi să mă văd în fiecare zi. Aveţi o clădire foarte frumoasă, am văzut copiii cântând, îl cunosc pe George Vlad care mi-a arătat lucruri foarte frumoase despre Palatul vostru, îmi place că vă promovaţi prin tot felul de filmuleţe. Am văzut cum vă atrageţi unii pe alţii ca nişte magneţi. Sunteţi norocoşi, iar copiii sunt fericiţi.

Sursa foto: reporterbuzoian.ro

Au consemnat: Angela Lazăr & Ioana Matache

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here